Ale tineretii valuri

M-am intors in Anglia dar m-am decis cu o zi inainte, de aia n-am zis nimica. In principiu raman aici, conditia fiind sa-mi rezolv problemele cu scoala vietii, "ca ramai, mama, de rasul lumii, cu 12 clase.."
M-am decis doar cu o zi inainte sa plec pentru ca mama m-a absolut tocat la cap sa ma inscriu in tara la facultate si sa raman in Sibiu si am clacat si-am zis ca bine, raman, doar doar sa taca odata. Dar n-am rezistat tentatiei. sa las eu un bilet de avion sa se iroseasca si, mai ales, o posibila sansa de a studia si de a locui in continuare pe minunata insula.
Oricum mama ii tare incapatanata, nu vrea sa priceapa ca si de mai "pierd" un an nu-i bai. ca mai am cacalau de trait, sper, si timp ii destul, cand sa umblu aiurea prin lume, cand am copii si serviciu stabil ? Dar eu sunt si mai incapatanata si, desi ma simt bagata pan-n gat in cacat englezesc, incerc sa fiu optimista. Hai Rapidul. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-o sa-mi mai recite din cartea de sfaturi, capitolul "Sa uiti ca eu sunt mama ta" daca n-o sa intru la facultate. Si n-o sa intru. ca am nevoie de cel putin 6 luni sa lucrez sa-mi strang banii pentru taxa de scolarizare. las ca vad eu cum ma descurc, oricum se pare ca nu mai mostenesc Amurgul.
O optiune ar fi sa ma intorc acasa, ma inscrie mama la facultate saptamana asta, daca mi-or iesit bine calculele intru prima la buget si iau si bursa. Dar asta inseamna 1-0 pentru ea si concluzia "haa !! ai ajuns la vorba mea, vezi, mama-i mama, nu-i muiere de pe drum.." Nu ma intelege gresit, nu purtam un razboi, dar vreau macar sa incerc, vreau sa reusesc adica, sa nu aleg calea cea mai usoara. Ca statul la Sibiu imi ofera, intr-adevar, un comfort de invidiat, dar, din pacate, casa in care stau ii goala, iar oamenii din jurul meu si poate frumoasa cetate in sine nu mai fac fata asteptarilor mele. Tara noastra e frumoasa, da` e inca locuita de tot felul de cretini comunisti ori indoctrinati de biserica, ori de tarani care traiesc cu douaj de ani in urma. De aia eu nu mai pot, imi creste tensiunea cand dau de ei si imi vine sa ma strang singura de gat. Aaaa, nu, n-am o zi proasta si nu, nu sunt toti oamenii asa, daca tu crezi ca am generalizat iar ai inteles gresit si esti si tu un cretin.
Defapt, in afara de motivul societii romanesti infecte, motivul prinicipal, tema centrala a povestii mele ramane tot iubirea. Stiu, mama, ca nu-i singurul din lume si sunt constienta ca nu-i cel mai stralucit exemplar masculin, dar deocamdata mi-e mie ok. Ca asta conteaza, nu, el sa ma iubeasca si sa ne intelegem bine. Armonie in cuplu, aia iti da stabilitate si curaj in momente ca astea cand esti ingropat in cacat. Tu stii ce-i aia armonie in familie ? Haaa te-am prins 1-1...


No cam asa sta treaba, o venit si toamna asta pacatoasa care face Anglia si mai ploioasa, daca e posibil. Imi pare rau ca am plecat asa si poate ne vedem de Craciun. hai numa bine :D