And still I stand this very day with a burning wish to fly away..
I`m still looking for the summer..
10 iunie 2010
10 iunie - 13 grade-n pastele masii de insula fermecata !
Uite.. poate n-ar trebui sa scriu ce-o sa scriu acuma dar mi-e asa de.. poate teama nu-i cuvantul potrivit, poate mai degraba sunt curioasa de cum o sa fie acasa. Chiar am crezut ca relatiile mele vor ramane aceleasi dar cu fiecare anotimp care trece ma simt tot mai departe si tot mai uitata. Nici eu nu m-am prea agitat sa dau buzz`uri pe mess sau comment`uri de facebook gen si poate acuma e prea tarziu sa trimit mass`uri "coaieeee vin acasa - remembe me? :D "... Si tare as vrea sa stiu ce mai faceti, cu cine o mai faceti sau cand mereti la mare.. Poate ca vorbesc aiurea, daca va prind pe strada va strang in brate pana o sa ma iubiti iara.. >:D< hug mare mareeeee pentru cine mai trece pe-aici, ne vedem in 17-18 zile muuuah :)
ne speriem de viata ca de un film cu monstrii urati in care toata lumea moare mai putin personajul principal. de-asta tre sa fim eroi. sa ne speriem, sa ne ascundem zece minute sub pat si-apoi sa luam cutitul ala mare din bucatarie in mana dreapta si-o tigaie in stanga si sa infruntam monstrul.
a fost o data ca niciodata anul trecut o noapte de vara cand furam pere dintr-un pom de pe str Vasile Aaron si eram foarte fericiti. ne umpleam buzunarele si lasam balti de frunze pe trotuar si fugeam. nu ne fugarea nimeni dar noi fugeam, asa se cuvine dupa ce furi din curtile oamenilor.
mama zicea mereu ca barbatul trebuie sa iubeasca mai mult decat femeia. ca el trebuie sa ma iubeasca mai mult decat il iubesc eu. in ultimii ani am iubit ca o nebuna si-apoi m-am plictisit vazand saracia din ochii lor si frica de abandon.
uite ca viata ma roaga acum sa-i dau o pauza de la nebunia-mi tipica, imi zice ca l-am gasit si ca ar trebui sa-l pastrez mai mult. ca el ar putea sa-mi planteze cu copac din care sa culeg perele frumos, fara sa-l ciopartesc de frunze precum o zi de toamna, si fara sa fug la sfarsit.
si de-asta m-am decis sa-ncerc. oarecum am obosit, nu mai vreau sa ma invart in jurul eternelor mele asteptari jumate muieresti jumate copilaresti. cand 20`ul bate la usa sunt destul de pregatita sa-mi pastrez englezul cu ochi verzi pe termen nelimitat.
in 28 iunie promit ca vin acasa, miercuri imi cumpar biletul de avoin, zbor direct la sibiu, il aduc si pe el, in septembrie ma intorc aici, o sa ma duc la scoala... si mai departe nu stiu.
sper sa nu ma razgandesc.
Everything we`ve ever stolen Has been lost returned or broken No more dragons left to slay Every mistake I`ve ever made Has been rehashed and then replayed As I got lost along the way..
Imortalizez momentul : orasul mi-e plin de copaci infloriti si am 5 perechi de ochelari de soare, doi pestisori de aur Phoebe si Penelope si fumez tigari cu doua lire.
Un suflet drag a scris ceva si-am mirolait muiereste, cum n-am crezut c-o sa mai miorlai vreodata. multumesc suflete, promit sa infrunt 20`ul cu bulgari de vanilie.. e lumea plina de reviste cu poze colorate, trebuie doar sa le decupam frumos si sa le lipim in caietul cu coperti colorate al vietii. te pup cald >:D<
.. m-am pierdut prin Anglia :) am plecat spre Liverpool. trebuia sa schimb autobuzul in Manchester si-am uitat. si in drum spre Glasgow mi-am dat seama ca ceva nu-i bine. am ajuns prin Carlisle si de acolo intr-un final am luat autobuzul spre Liverpool. am calatorit 10 ore sambata trecuta. Muntii din sudul Scotiei sunt niste dealuri imense, golase, crapate de vreme ( parca s-or format in orogeneza harcinica ?, traiasca Grozav ;) ).. manchester`ul era plin de flori si de fulare rosii-verzi c-or jucat cu Liverpool sau cu Aston Villa, nu mai stiu ca mi se amesteca orasele-n cap :-s
in Birmingham e plin de flori mov si galbene si albe si e asa de soare chiar daca acuma ploua.. iubesc orasul asta industrial, plini de indieni si negrii si polonezi. maine poimaine totul o sa fie verde, in weekend merg sa vad oceanul, promit sa fac poze la rasarit.
Si pentru ca "Looking for the summer" mi-e mai mult decat un motto sau o obsesie si pentru ca iubesc floarea galbena pe care mi-o prind in par in fiecare vara .. uite-mi noul tatuaj :) a durut al naibii de tare si doua ore jumate am tremurat pana am ramas cocosata, dar la naiba, a meritat.
Geoff a venit sa ma vada. a plecat. intr-o zi o sa ma duc si eu sa-l vad. intr-o buna zi. pentru ca nu stiu cand vin acasa. uite poate nu mai vreau sa vin acasa decat peste foarte mult timp. deci nu ne mai vedem in vama de 1 Mai. si de acum incolo promit sa nu mai dau niciun fel de coordonate temporare legate de deciziile mele de viitor.
II Oricum habar n-am incotro. saptamanile trecute am inceput sa-mi citesc o poveste in palma.
Povestea inceape asa : a fost odata ca niciodata o printesa careia ii cresteau flori galbene in par cand zambea spre soare si care nu putea sa imbatraneasca pentru ca intelesese ca timpul mitic e reversibil. totul era magic in jurul ei. avea aproape douazeci de ani si inca nu renuntase la vise colorate. peste mari si tari traia un print care culegea gloantele unor razboaie ce nu erau ale lui si nici ale tarii lui, dar asa-i placea lui lupta de-a aventura si de-a moartea. and green eyed boy meet brown eyed girl ohoh the sweetest thing. Mi-e clar inteles ca o printesa hippioata poate sa iubeasca un razboinic cu ochii verzi doar din disperarea de a-l salva. ca el e erou, si eroii au inceput sa dispara, barbatii plang tot mai des, si nu mai au onoare ..
Am primit de la Lari cartea "Flower-Power Tantra" de extraordinara si super cula ( asta suna ciudat :)) ) Claudia Golea si am citit-o intr-o zi, pe de-o parte din cauza ca mi-era cumplit de dor de-o carte scrisa-n limba muma dar si pentru ca e exact ce as vrea sa pot sa scriu candva. o sa vedeti voi :> Ieri am zburat. zbor cu ochi albastri si british accent. tare tare dragut. Pentru ca inevitabil timpul trece si mintenash in cateva luni o sa am 20 de ani OMG, m-am gandit sa pregatesc o lista cu things to do before. Aici au inceput copacii sa inmugureasca si e plin de ghiocei. in fiecare zi ies in parc si stau o ora la soare. sunt foarte fericita. si seara zbor. si mi-e asa de bine. echilibru. in sfarsit. m-am nascut sa iubesc natura si s-o fumez.
Pentru ca e ataaat de duminica si mi-e atat de lene de orice, si mai ales pt ca e cacat de V.day si iuby :X:X:X:X:X:X e departe =(( omg x0x0x0x :-< :((((( ok acum sa ne revenim, m-am gandit sa-mi fac o lista cu ce nu-mi place :
- nu-mi plac ceasurile - dar deloc, sunetul de tic-tac e un fel de picatura chinezeasca pentru linistea mea, de obicei le scot bateriile. chiar tre sa fi putin ticnit sa ai un ceas de perete in fiecare camera si sa poti dormi linistit noaptea.. - nu-mi plac diminetile, desi au trecut cateva luni de cand m-am trezit mai devreme de ora 11, cu mici exceptii, atunci cand tre sa ma trezesc e crima god damn it ! - cafeaua dulce, popcornul dulce, cola light ( care e mai dulce ), berea-suc gen Reds si alte chestii care isi pierd farmecul de dragul zaharului sau a indulcitorilor. - papucii noi - daca ar putea cineva sa-i poarte vreo doua saptamani inainte sa-i cumparar fi pefect. - omizile - deci piuuuuc ! dar imi place sa le ard cu bricheta :) - rechinii si crocodilii - mi s-ar opri inima daca as vedea asa ceva in fata ochilor, chiar si printr-un perete de sticla .. - ceapa si mirosul aferent - mai ales cand cand uitau babele din bloc oala pe foc. - papucii si sosetele albe la baieti - sper ca fat-frumos o sa aiba numa` calul alb.. - audibles la mess - Sup ? sau Who`s thaaaat giiirl ? sa-i zici la sor`ta, da ? - bai serios acuma, corect spunem ABIA nu ABEA si UN PIC nu UMPIC !! va rog frumos :) ( lista asta e proprie si personala si face bine la psihicul meu bolnavicios de duminica )
In fine.
Frustrarea mea principala din ultimele luni este ca aici, pe insula minunata, nu am niciun prieten. defapt am doi dar se incadreaza la categoria familie, sis si fluturasul, asa ca nu se numara. Si cum mama supararii sa traiesti numai cu doi prieteni ? cand eu acasa am atatia ? si stiu atata lume si am cu cine sa ies la o pipa in spatele blocului sau la un vin in crama. deci problema pare-se ca nu e a mea, ci a lor, a resturilor. ( SPER !! ) Birmingham e al doilea oras din UK dupa Londra dpdv al nr de locuitori, suprafata si economie. Bai e enorm. in centrul orasului sunt foarte multe afise care indeamna la respectarea diversitaii culturale, anti-rasism, flower power, peace and love. In research conducted by the University of Manchester, Birmingham is believed to become Britain's second plural city, where no ethnicity forms a majority in 2020 - wikipedia Dar daca stai la o terasa in centru timp de o ora si analizezi cuplurile si grupurile de oameni e foarte putin probabil sa vezi un nigger tinand de mana o englezoaica, un chinez cu o alba, un pakistanez cu o negresa and so on. Nup bro, fiecare cu ai lui.
Poate ca de asta ma simt ca un bolnav de raie si probabil de asta o sa ma intorc acasa prin aprilie. DACA problema e la mine si nu mai sunt sociabila, cer reeducare si reintregrare pe baza de tinut in brate, zis povesti, iesiri prin parc, plecat prin tara, concerte, cantari la chitara draga sascha ..:)
asa ca.. ne vedem in Sibiu prin aprilie si in Vama de 1 Mai !
Ma trezesc in fiecare dimineata cu nevoia de soare. Lumea e mai frumoasa cand e soare, oamenii isi incrunta fata de la lumina si pentru cativa pasi uita ca sunt suparati, sau uit eu, si totul e mai frumos. Mi-e clar declarat ca-n viata mea tragediile (?) s-au petrecut doar iarna si ca soarele mereu mi-a vegheat frumosul.
O ruda prin alianta de la tatal meu vitreg, o copilita de varsta mea, care trebuia sa aiba aceleasi probleme existentiale legate de numarul de raze pe minut baute in prima cafea dimineata, va avea de la urmatoarea operatie doar un picior. si e suspecta de cancer, nu stiu de care, n-am putut sa intreb, am ramas absolut incoerenta.
Copila e din alt oras dar a fost internata la Sibiu si mama a avut grija de ea, cu gandul la fata ei plecata de nebuna prin lume. Saptamana trecuta mi-a zis ca o sa se faca bine, ca o sa fie sanatoasa si acum imi zice ca or sa-i taie un picior si ca e suspecta de cancer.
Si cum cacat sa mai suport oameni care au curajul sa-mi vorbeasca despre dumnezeu ??? dumnezeul cel bun si atotputernic, care ne iubeste pe toti la fel si nelimitat, care o murit pt nemurirea noastra, cum cacat sa mai pot sa mai aud cuvatul asta ??? Pentru toti cei care mai credeti in iluzii, dumnezeu e inventia unor oameni fricosi si neputinciosi, credeti intr-o iluzie, intr-o miniciuna idioata !!!
pentru o clipa ne imaginam ca-s eu in locul ei.
ce cacat de "pacate" am de platit la dumnezeu ca sa merit asa ceva ??? am aproape douazeci de ani si-n viata mea n-am facut rau intentioanat, am facut greseli din inocenta si din necunoastere, din impulsivitate sau din prostia varstei. am avut o viata perfect normala, n-am dat in cap, n-am furat, la dracu-n ea de treaba, am facut totul ca orice tanar de douazeci de ani, in spirit rebel si in dorinta de gasire a unor raspunsuri care mi se cuveneau.
si maine cad de pe bicicleta si-mi fracturez piciorul. si niste doctori incompetenti n-or invatat cum cacat sa tarteze (?) un cacat de fractura si peste jumate de an nu mai am un picior. si ma mai si suspecteaza de cancer, cacat in el de cancer !! DE CE ?? ca nu-i convine lui dumnezeu ca plec prin lume, ca-mi place sa umblu si sa caut, ca nu-i plac picioarele mele si-o zis, hai ca amandoua is dizgratioase, ii tai unul si fac uratul mai suportabil...
cine o sa citeasca vreodata cacatul asta ce l-am scris si-o sa indrazneasca sa pronunte cuvantul ala de cacat dumnezeu in fata mea, jur ca-i rup un picior si-l bat cu el pana ii vine mintea inapoi in capul ala imbuibat in cacat.
Imi zice si mie cineva de ce cacat vrea dumenezeu ca fata asta de douazeci de ani sa nu mai poata sa alerge niciodata ?
Din categoria de filme incalzite la bricheta in lingura, gen Trainspotting, Requiem for a dream, Candy si altele care nu-mi vin in minte acum, am vazut azi unul romanesc, cu Andreea Popescu in alta ipostaza decat in telenovele de pe Acaaaasaaaa, "Weekend cu mama". Comentariile n-au rost, cei care va cautati vena sper sa n-o gasiti niciodata.
