acum 3 luni boceam pe ascuns. imi luam la revedere`le nedrept de la vara. de la mare, caldura, insomnie, liniste si libertate. adica de la mai tot ce-o fost frumos in asa zisa my summer of love.
e ultima zi de toamna. a trecut repede sau greu? nu mai stiu si nici nu mai conteaza. nu-mi mai pasa. peste alte trei luni o a fie primavara si ai sa-mi revezi zambetul tamp. si peste alte trei luni o sa fie vara. si-atunci ai sa vezi fericirea sub chip de copila care isi da bacul. dar nici asta nu conteaza. o sa fie primavara si apoi vara. si-o sa ma opresc acolo. mai am 3 luni sa gasesc formula matematica de oprire a timpului.

[ e 11:12 si inca n-am fost la vot. pentru ca m-am trezit tarziu, intr-o paranoie plina de speranta. e soare si hainele de pat stau pe geam. nu am cafea si tigari. nu am bani sa-mi cumpar. deci de ce as mai iesi din casa, sa vad magazine pline de tigari si cutii de jacobs si sa nu pot sa-mi cumpar. de ce-am baut toti banii iar? incotro? da-mi un pachet de tigari si fa-mi o cafea si poate o sa-mi recapat inflacarearea de zilele trecute. de ce n-am tigari? de ce iarasi n-am tigari? ]

Sting - Fields Of Gold

incotro?

Am fost ieri la mama si-am intalnit o alta prajitura proustciana. ( m. proust )
Cand eram micuta mama lucra la centrala termica din Ceferistilor si mergeam mereu la ea. ma jucam cu fetele de acolo si mama era prietena cu toti vecinii. vara era cel mai frumos, se strangeau toti la o masuta afara si jucau table si noi ne invarteam printre ei. Iarna mergeam mai rar, pentru ca era foarte frig. si mamei mele ii era frig. si avea un radiator din caramida rosie la care se incalzea. si cand venea seara acasa la 10 jumate se grabea sa mai prinda apa calda ca la 11 se lua. dar niciodata nu uita sa intre inainte la noi in camera si sa ne sarute de noapte buna.
Acum mama are firma ei. si mai ales are radiatorul ei ultra modern, cam inutil dar pe care il tine in bucatarie. e tip troller, cu roti, e vertical si se invarte ca un ventilator. e mare, e estetic si are butoane gri, rotunde si lumina alba.
Mama m-a indemnat la prajiturele ca odinioara. la fel m-am inrosit si-am zis ca nu mai vreau. la fel a insistat. la fel am zambit si-am luat. as fi vrut sa-i zic de radiator dar stiam ca se va intrista.
Mama nu-i singura. atatia atlii au lucrat pentru pruncii lor in conditii mizere. asta-i doar un exemplu pe care eu il cunosc prea bine, dar multi parinti s-au zbatut pentru prea cunoscutul cliseu "sa ne fie noua mai bine".
Nu stiu cum am reusit, dar de cateva luni nu m-am mai certat cu mama, poate pentru ca ne vedem prea rar. dar asta ma face sa zic acum ca imi pare rau ca pentru noi a facut atatea sacrificii. ca a lucrat acolo si ca uneori isi aminteste si ea, poate atunci cand vede radiatorul cel nou sau poate cand vede ca am crescut...
nu stiu. mi-e rusine s-o intreb, asa-s eu, dar poate tu poti. intreaba-i pe ai tai despre trecut lor. despre conditiile in care au invatat, lucrat, facut si crescut copii, inainte si dupa 89. ca-i acelasi balci in tara noastra sfanta. suntem condusi de aceiasi post-comunisti nenorociti, aceiasi securisti si turnatori, sub fatada unei democratii, unui stat europen. doar ca ne-am mutat mai la vest, suntem tara central-europeana, nu mai suntem estici.... pune-ti apoi intrebarea incotro?
E prima data cand pot sa votez si m-am lasat din plin purtata de mirajul alegerilor. duminica dimineata o sa ma trezesc in zori si-o sa ma spal cu apa rece pe fata, ca intr-un ritual semnificativ. o sa ma duc sa votez si apoi o sa trec si pe la biserica sa ma inchin dumnezeului acestui neam. si-o sa sper din suflet ca noi n-o sa mai traim drama parintilor nostrii. o sa sper intr-o schimbare, in vremea cand o sa am destul timp pt copiii mei, pe care o sa-i educ intr-un context social si politic sigur. c-o sa fie bine...... mama ei de tara...
du-te si tu la vot ! ai cu cine, citeste presa, informeaza-te macar despre numele cu rezonanta ale orasului tau. nu vota la nimereala, nu te lasa influentat..dar mai ales, nu fi indiferent. e tara ta, trebuie sa votezi..!!
si nu uita.. luni e 1 Decembrie ! mai da-ti o sansa..

cluj, oradea, sexcursie ?

Cum ar arata lumea ta fara iluzii, daca ai incerca sa traversezi desertul calare pe Rosinanta?

Am aflat ca piramidele n-au aparat pe nimeni de moarte, dar credinta ca moartea poate fi invinsa printr-un mormant a fost capabila sa ridice piramide. Asa mi-ati zis intr-o seara tarzie, domnule Paler.
Mi-ati mai zis ca cei rataciti prn desert incep sa moara daca isi pierd speranta in apa salvatoare. Ca inainte de a deveni nisip, ei capata suflete de nisip, pentru ca recunosc moartea.
Am reusit sa vizualizez urmele lui Don Quijote lasate pe nisip, in drumul spre piramide, si scepticii stand in fotolii confortabile de biblioteca, niste sir`i cu pipa-n coltul gurii aclamandu-i lupta. Am vazut cum radeau de el si cum spuneau ca trebuie internat intr-un spital cu gratii la geam si vindecat de iluzii. Spuneau de bunul Cavaler ca e nebun.
Si dumneavostra l-ati aparat, ati spus ca iluzia lupta cu mainile goale impotriva motivelor de intristare, dar macar refuza consolarea. Si eu tot m-am intristat, pentru ca am inteles atatea adevaruri in seara aceea, cate am trait in nepricepere atatea veri. Mi-ati spus ca intr-o lume pe deplin logica, unde exista un desert ar trebui sa existe si o piramida.
Nu sunt sigura ca am inteles, dar cred. Cred in piramide, la fel cum cred in salcamii la umbra carora am crescut. In lumea mea, fiecare vara are niscava raze de soare filtrare printre frunzele de salcam, la umbra carora ating si cerul si pamantul. Si poate scepticii nu ma cred, si zic ca-i o metafora, ca-i o iluzie ametita din dupa-amieze de iunie. Dar eu intr-adevar am atins si cerul si pamantul la umbra salcamilor mei si-o sa le ating in fiecare an cat timp voi mai merge prin acest desert. Piramidele mele sunt salcami, la umbra carora ajung cand plec in cautarea timpului pierdut al lui Proust. Ei sunt prajitura mea.. si peste toate, ei sunt iluzia mea.
Dumneavoastra ma credeti, nu, domnule Paler?

Si toate astea chiar daca nu i-am vazut niciodata infloriti.

I may be a paranoid, but I`m not an android.

please could you stop the noise i`m trying to get some rest?
from all the unborn chicken voices in my head?
huh what`s that??
when i am king you will be first against the wall
with your opinions which are of no consequence at all
huh what`s that??
ambition makes you look very ugly
kicking squeeling gucci little piggy









E disperarea de-atunci cand iti pocneste capul dintr-o supradoza de ceai. cand nici macar trifoiul cu patru foi, nici macar trifoiul ce l-ai cules la intamplare nu ti se cuvine. te-ai lega cu banda adeziva de un pliculet de ceai si te-ai scufunda in cada si-ai muri innecat, cu tot cu aburii grei condensati pe pereti si mirosul de canalizare si fainata murdara.


Ti-e greata. si cand ti-e greata vrei sa fugi sa culegi stele de asfalt, pe o strada fara canale. pe o strada cu copaci si flori galbene.


Ai unghiile murdare pt ca ai zgariat ziduri mucegaite si-ai strans praful in pliculete mici, ca alea de ceai. si-ai sa-l bei si-ai sa spargi pietricele in dinti. ai sa inghiti tot. tot...tot............


Tu vrei sa fugi intr-un sat de munte, cu casute de lemn si copaci si vin fiert si cantat de pasarele si blanuri de oaie pe jos.


Ti-e greata, te-ai saturat, da? te dor dintii.. si degetele iti miros a salam si respiratia a carne tocata..ti-ai taia varfurile degetelor cu un cutit cu zimti, pentru ca si degetele te dor si unghiile le simti geroaie...stim toti.......



whats this??





thats it sir your`re leaving
the crackle of pig skin
the dust and the screaming
the yuppies networking
the panic, the vomit
the panic, the vomit
god loves his children
god loves his children, yeah!





rain down...rain down...come on rain down on me from a great height, from a great height... the panic, the vomit.....the s c r e ming....rain down...rain down...the panic, the vomit...his children yeah


Radiohead - Paranoid Android