Poveste - melancolie

"Sa fi prunc si sa masori lumea cu genele. Mama te imbratiseaza si iti zice "Roro bebe mic, te iubesc cat cuprinzi cerul si pamantul cu privirea ! cat luna si stelele noaptea, cat toate razele de soare ce-au incalzit vreodata pamantul .."

Sa cresti zambind spre soare !

Aveam niste carti "Anotimpurile" din care mama imi dadea sa citesc in fiecare zi si sa invat cate o poezie cat timp ea era plecata la servici. cand venea acasa eram atat de bucuroasa sa-i recit ! ea ma corecta din memorie, imi spunea sa nu ma grabesc, sa respect punctuatia, sa simt poezia ! doamne, cat de frumos recita mama !

asa am crescut, memorandu-i glasul care se mula perfect pe fiecare vers. asa m-am indragostit de volumul Vara..

Parca parintii te iubesc mai mult cand esti mic..dar nu e vina lor. La copii mari, probleme mari. Ce-as vrea sa nu fi fumat niciodata..sa nu ma fi prins mama niciodata cu tigari.. De atatea ori m-a rugat sa le las, aveam 16 ani, de ce sa fumezi la 16 ani ?
de ce sa fumezi la 20... fumezi degeaba...

Dar mama iarta si uita..si numa inima ei stie cate o suferit sa-si creasca pruncii mari. cate o fi indurat cu inima curata si zambetul pe buze... timpul le sterge pe toate..

Si eu cu cata seninatate am chinuit-o.. si ziceam ca ea e cea nedreapta, cea rea...

Cat de mult imi doresc sa nu fi crescut .. sa fi ramas Roro bebe mic, si mama sa fi ramas tanara, sa fi trait o vesnicie privind-o ...
Sunt atat de lucida si doare extraordinar de tare. dar chiar cu pretul tristetii...mi-as dori sa raman asa. asa n-as mai indrazni s-o supar vreodata pe mama..
Dar si eu uit."

Eu cred c-a obosit padurea
Caci ziua-ntreag-a tot cantat
Si tace-acum gandind aiurea...
Sub dealuri amurgeste zarea,
Se-ntuneca prin vai cararea
Si-i umbra peste sat... Pastel - G Cosbuc ..

http://www.youtube.com/watch?v=fQyWdiKzgmQ&feature=related ........

Poveste

"..si cat de departe am incercat sa privesc!! si acum nu reusesc decat sa-mi turtesc nasul de geamul camerei... si sa privesc nopti la rand invers, pitita pe pervaz, sperand sa prind franturi de amintiri cu tine in camera mea cu pereti colorati...

si ce-mi mai doream sa zbor..sa-mi creasca ochi albastri si zambet rosu ! sa-mi leg sfoara mea de zmeu de geamul tau si de fiecare data cand ti-era dor de mine sa ma aduci usor in jos..sa-ti infasori pe degete firul auriu al pretiosului meu zbor..sa ma aduci pana in dreptul geamului si sa-mi atingi aripile din hartie glasata.. sa-mi simti zvacnirea si sa-ti fie teama sa ma iei in brate sa nu ma destrami...
cu ghemul de aur fara de sfarsit sa-ti fi cumparat dragostea in fiecare zi.....sa te fi imbogatit de mine...
sa ma fi lasat sa zbor si sa ma fi primit inapoi..

nu stiu de unde invatasem zborul asta ciudat, atat de diferit...zborul fara de scop, in care imi placea sa privesc si sa-mi inteleg vantul.
sa-mi aud ecoul lacrimilor si zambetelor cum se intorce inapoi din ceruri fara de sfarsit...
si setea de necunoscut !!
loveam cu genele norii si ii risipeam.....mi-era mereu soare !
din soare imi faceam sfoara..din lumina, din culoare, din caldura....
ca sa ma pot intoarce la tine in fiecare zi...sa fi tot mai bogat..sa-mi intelegi zborul..

iar acum...de fiecare data cand am mai incercat sa zbor vantul mi-a umplut ochii de lacrimi.
nimeni nu ma mai legase de gemul lui..nimeni n-a mai stiu de atunci ca-mi creste un fir de aur dintre aripi, prelungire a Ideii...

a Ideii de zbor. de incercare. de cunoastere. a Ideii de iubire.

daca a fost vina mea...ca n-am impletit bine firul, ca n-am ales cele mai colorate raze de soare, cele mai fierbinti... sau poate tu nu m-ai innodat cu aceeasi grija..

cand mi-ai dat drumul am zburat dar m-am pierdut. am batat din aripi in dreptul altor geamuri ce-au ramas mereu inchise.
cum sa prinzi un zmeu fara ata? cum sa il inalti si cum sa il cobori cand nu ai cum sa-l prinzi ?

si intr-o noapte am razbit sa ajung undeva acasa. mi-am starns genunchii la piept si m-am invelit in aripi. ce a mai ramas din ele.... mi s-a scurs culoarea prin picurii de ploaie pentru ca n-am mai imprastiat norii tristetii.. niste sori ocazionali au inceract sa ma usuce dar s-a intamplat prea brusc..m-au uscat prea repede si mi-au ars hartia..

si-am ramas asa, ca o nebuna cu parul valvoi si machiajul negru intins haotic pe pleoape, care se leagana si-si musca buzele... doar ochii imi sticlesc..

acum stau pe pervaz si pandesc... stau pe pervazul camerei mele si mi-e frica sa intru.. mi-e atat de frica de viata mea..

lacrima de dor / stropi de margarit "

to all tomorrows parties..

Stiu ca o sa va gasesc pe toti la fel. daca nu v-ati schimbat de cand va stiu cu siguranta n-o sa va schimbati intr-un an. si nici macar nu e un an. sunt copilul verii si-am sa ma intorc odata cu vara, la inceput de iunie. voi, cei care nu m-ati judecat niciodata, voi n-aveti cum sa fiti suparati acum.

si oricum mi-ar fi inghetat sufletul in sibiu. m-as fi intors la o monotonie deprimanta si la o casa mult prea pustie. alternativa era sa-mi petrec noptile in rnb iar efectul probabil imposibil de evitat. if you know what i mean...

aici n-am timp sa ma gandesc. in pauzele dintre joburi stau in aceeasi cafenea si citesc. apoi e seara.


N-am de ce sa dau explicatii. sunt suficient de "mare" sa-mi permit o pauza de la tot. si daca am plecat asa e pentru ca nu suport despartirile oficiale. sau ultima betie sau ultima noapte in rnb sau ultima data cand pipam impreuna. nu exista asa ceva. daca traim mai mult de 27 ani atunci putem imbatranii impreuna la aceeasi masa, in aceeasi crasma.


nu incape alternativa oricum. suntem toti parte unul din celalalt. prea si-au pus anii amprenta peste noi.


in acelasi timp sper sa invat sa uit. asta astept de la mine - sa-mi uit trecutul.
noaptea e cel mai greu. amintiri..secvente..voi...in fine.

fara alte explicatii..fiecare dintre voi ar trebui sa stiti ca la vara o sa-mi rup iari creierii in fiecare noapte acasa - in RnB.

si o melodie ..