testament cap. 4 art. 1

ne speriem de viata ca de un film cu monstrii urati in care toata lumea moare mai putin personajul principal. de-asta tre sa fim eroi. sa ne speriem, sa ne ascundem zece minute sub pat si-apoi sa luam cutitul ala mare din bucatarie in mana dreapta si-o tigaie in stanga si sa infruntam monstrul.

a fost o data ca niciodata anul trecut o noapte de vara cand furam pere dintr-un pom de pe str Vasile Aaron si eram foarte fericiti. ne umpleam buzunarele si lasam balti de frunze pe trotuar si fugeam. nu ne fugarea nimeni dar noi fugeam, asa se cuvine dupa ce furi din curtile oamenilor.

mama zicea mereu ca barbatul trebuie sa iubeasca mai mult decat femeia. ca el trebuie sa ma iubeasca mai mult decat il iubesc eu. in ultimii ani am iubit ca o nebuna si-apoi m-am plictisit vazand saracia din ochii lor si frica de abandon.

uite ca viata ma roaga acum sa-i dau o pauza de la nebunia-mi tipica, imi zice ca l-am gasit si ca ar trebui sa-l pastrez mai mult. ca el ar putea sa-mi planteze cu copac din care sa culeg perele frumos, fara sa-l ciopartesc de frunze precum o zi de toamna, si fara sa fug la sfarsit.

si de-asta m-am decis sa-ncerc. oarecum am obosit, nu mai vreau sa ma invart in jurul eternelor mele asteptari jumate muieresti jumate copilaresti. cand 20`ul bate la usa sunt destul de pregatita sa-mi pastrez englezul cu ochi verzi pe termen nelimitat.

in 28 iunie promit ca vin acasa, miercuri imi cumpar biletul de avoin, zbor direct la sibiu, il aduc si pe el, in septembrie ma intorc aici, o sa ma duc la scoala... si mai departe nu stiu.

sper sa nu ma razgandesc.

Everything we`ve ever stolen
Has been lost returned or broken
No more dragons left to slay
Every mistake I`ve ever made
Has been rehashed and then replayed
As I got lost along the way..

pam pam