confesiuni de clasa a doispea - ce faci cand nu mai stii ce sa faci ?

E februarie si mi-am propus ca pana in mai sa-mi iau carnetul de conducere. Si-am sa-l iau, desi nu stiu inca ce diametru are bujia sau de ce iese fum negru pe teava de esapament.
Proful de geografie ne-a zis in a noua ca "Bacu-i maine !!" . Am ras toti, dar uite ca bacu chiar e maine. Am inceput sa constientizez, printre discutiile de la fumoar din pauze, ca trebuie sa ma apuc serios de invatat !
Astazi la ora de istorie am intrat in panica; profu povestea intemeierea tarilor romane, cu stilu-i specific, fraze imbarligate si cuvinte greoaie de dictionar, si aveam impresia ori ca vorbeste in franceza ori ca sufar subit de retard si nu mai procesz informatia.
La romana innebunesti, o mie de romane, de personaje gata sa fie caracterizate, de curente literare si poeti frustrati. O profa mult prea calma pentru furtuna care se anunta si teancuri de comentarii gata sa fie invatate pe derost. Sportul asta nu-l practic, din principiu, si ma intreb tamp ce-o sa fac?
Mi-au zis unii ca daca nu dau matematica la bac e foarte usor. Nu zau? Sau ca prima sesiune e muuult mai grea decat bacu`.. Oricum eu nu ma duc la facultate, asa ca am toate scuzele sa ma panichez, sa beau cafea si sa-mi cumpar mina de creion. Adica sa stau pana noaptea tarziu, sa nu adorm la 11 cu "Idiotul" pe piept, sa schitez, sa subliniez BLA BLA BLA

Ce faci, ma, cand viata te trezeste din visul copilariei?? Cand inevitabil trebuie sa alegi un drum, o facultate, un job, un partener constant cu care sa povestesti duminica dimineata despre cum o sa va mobilati livingul.
Scopul nostu biblic ( ?? ) e procreerea. Deci mai intai gasirea unui partener si pregatirea cuibului in vederea cresterii si educarii viitorelor progenituri. Daca ai pretentii si niscava asteptari de la viata te lupti ( la propriu ) pt un job calumea, cu nume compicat gen manager si programator. Depui tone de CV`uri europene, dai lovitura, te afirmi, avansezi, salariul creste, destule zerouri, munca pana la 10 seara, masina, cumparaturi in fuga de la supermarket, lapte rece si laptop. Si cand ti-ai tras partener, faci nunta, chemi toata scara, factura la orange creste, voi doi vorbiti mai mult la telefon. Vin progeniturile, concepute in noptiile cand va iubiti incercand sa recuperati departarea de peste zi, botez, hainute dragute, concediul de materniate sau cum dracu il cheama, gradinita, bicicleta, flori pt invataoare, ore de inot, primul computer, prima tigara, prima betie, primul tatuaj, prima data cand iti zice ca vrea sa plece in vama.
Atunci iti amintesti de vremurile cand stateai in cort si o fumai pe maria ioana.. de rauri de vodka si de focuri pe plaja, de gemete, de buze uscate, de urme de bronz, de chitari si de nisip. Iti amintesti cat de fericit erai cand te trezeai la 11 transpirat in cort, cand iti tratai mahmureala cu bere, cand te amestecai in nisip si alge si nu-ti pasa de nimic. Deci, il lasi in vama?

Asta o fi scopul nostru? Asta-i regula ori drumul spre fericire? Facultate, job, familie, copii, din astea? Asta-i contractul ce-l semnam cu existenta in schimbul carui lucru? Ce ne da viata daca noi ii oferim totul ei?