Penumbra mitului face adevarul mai frumos..




Timpul fizic e i-re-ver-si-bil ! Certitudinea acestui lucru si neputinta mea in fata lui m-au frustrat intotdeauna. M-au facut sa plang, sa dau din picioare, sa fumez incruntata, sa fumez si altceva, sa cred in depresii tomnatice, in vodka si pastile, sa desenez copacul vietii cu radacinile adanc infipte in josul foii de hartie. Sunt jumatate prinsa in trecut, in amintiri, in ce-a fost odata si n-o sa mai fie. In betiile din fiecare vineri seara de vreo 3 ani incoace, in acum doi ani de Craciun, in fiecare vara la tara, in mersul cu trenu si-n nisipul vamii.


Soarele mi-a amintit azi ca timpul mitic insa e reversibil. Ca defapt, atat timp cat o fac ritualic, ma pot intoarce si retrai multe momente. E aproape Martie. Muguri, martisoare, baltoace de zapada topita, garduri vii, cer curat. Speranta. And i`ve been here before !
sau.. Mai. 1 Mai, vama, nisip, hanorac, foc, meri infloriti, iubiri eterne de-o zi.
sau.. August, tren, cort, tu, si tu, si tu, poezie, bratari din ate, margele turcuaz, foame, sete, prieteni si bere.
sau.. Septembrie, tu cu ochii verzi, eu cu buze crapate, ploaie, jack, jim, paianjeni ( mereu pereche )


Vorbesc prostii, m-a ametit soarele azi, s-a intors in sfarsit dupa sala de sport, si mi-am incalzit iar sufletul cu el in pauza mare, cu doua tigari fumate cu mana dreapta. Si inainte, ca de acolo a pornit totul, proful de filosofie ne-a vorbit despre Mitul Pesterii al lui Platon. Despre dreapta cunoasterii, care pleaca de la ignoranta si de incheie prin cunoastrea filosofica, la mijloc fiind cunoastrea rationala.


Poate nu mi-e dat sa gasesc nicicum o scara de iesire din pestera, spre lumina, adica spre cunoastea autentica a lucrurilor, nu doar a umbrelor subiective de pe peretii vietii. Oricat m-as invarti prin cetate la amiaza zilelor de scoala numarand crescator sau descrescator pasii, raman in urma in fata esentei, a ideii de lucru, a perfectiunii, eternului ori absolutului. Ce vorbesc ! si-o pauza intreaga cu gandul la Lumea Ideilor ma copleseste, si Republica cu coperti portocalii de pe birou ma face sa tresar..


Asa ca raman la lumea cunoscuta prin simturi, cea trecatoare si mereu in schimbare. La sufletul meu imperfect, care a gustat din ochi verzi, din piele bronzata si din plete crete. La degetele mele care au desenat conturul stancilor pe valea Nerei, intr-o zi cand am vazut o libelula zburand spre capatul lumii la sfarsit de Mai. Sau la cele trei volume din Cel mai iubit dintre pamanteni, sau la orele de mate din generala, la meciurile de baschet din curtea scolii din a opta si la multe altele.


Poate nici Platon n-a avut dreptate. Aristotel l-a criticat ca a despartit etern si ireversibil esenta de fenomen, cand puteau coexista macar inca vreo doua mii si ceva de ani, cand poate acum imi beam linistita cafeaua si nu mazgaleam versuri pe coltul caietului de filosofie..


U2 - Staring at the sun

I`m not the only one
Starin` at the sun
Afraid of what you`d find
If you took a look inside
Not just deaf and dumb
Staring at the sun
Not the only one
Who`s happy to go blind ..