Ce departe ne e regasirea.. incerc sa amestec ganduri si-mi ametesc cuvintele si-mi reformulez expresiile fetei dar parca e degeaba.
e noapte si e lumina, curge Craciunul rastgnit pe geam in beculete colorate iar undeva afara ploaia redeseneaza asfaltul.
reformulez.
hai sa reformulam linistea. sa descompunem zgomotele. sa nu mai ascultam muzica. sa respiram incet. sa ne aprindem tigara de la lumanarea rosie si sa scrumam in palma.
cat de mult imi lipsesc momentele de liniste, de strans in brate, de insomnie si asternuturi reci.

Cum pot pretinde cate unii a avea rabdare, de a fi atat de prudenti cu sufletele lor incat sa accepte asteptarea? raspunsurile sunt minciuni patetece, stii tu? ascunse in resemnarea trista care lasa riduri in coltul gurii... sau unii se mint si pretind a-si folosi inteligenta aducatoare de echilibru prin ratiune.
asteptarea..ce discomfort .

minciuni patetice, mai patetice chiar decat imaginea mea de acum printr-un ochi strain, care nu pricepe ca noi doi purtam aceeasi camasa de forta si luam aceleasi pastile. si ca, dincolo de toate, impartim acelasi suflet.

mi-ai zis ca te-ai lasat de tigari si ca te-ai hotarat sa dormi mult. dar in mintea mea te vad tot cu ochii pierduti pe pereti, numarand zugraveala cameri goale.
ca mine acum. doar fumul gros ne mai leaga, in momentele cand filmele ni se intersecteaza si ne sclipesc ochii a lacrimi crude, ce nu vor fi sterse de nimeni.
dar daca tu crezi ca e mai bine, atunci vom dormi mult si obrajii ne vor ramane uscati.
vom visa, pe rand, visul tau si visul meu, acelasi in definitiv, dar cu alt decor.
si vom ramane cu visuri, dar fara vise. ca alea dor, mi-ai zis si tu si simt si eu, raman suspendate in golul nesuferit de gol, parca cel mai gol pe care l-am simtit vreodata. visele-mi urla in creieri si umplu aerul cu disperarea singuratatii.

si-or sa refuleze toate in somn, cand o sa ne jucam unul in parul celuilalt, amintindu-ne de ziua in care ne-am nascut in acelasi spital de nebuni si-am locuit o viata la acelasi etaj. dar cat de greu ne-am gasit dupa atatia ani... visurile noastre or sa fie despre regasire, frumoase si pline de lumina si de fum subtire, ce se destrama din zambetele noastre perfecte in aerul pe care il respiram parca cu aceiasi plamani.

mi-e atat de dor de linistea din tine.