Timi :x

Nu vreau sa par pitipoanca patetica ( deja am devenit obsedata de ideea de patetism verbal ) revin deci, n-are niciun rost ca oricum el nu poate sa citeasca, da va arat si voua.. :)
Pe el il iubesc cel mai tare in lumea asta dupa mama si sor`mea, uneori poate chiar mai mult, ca acuma, cand mi ingrozitor de dor de el.
El e Timi, Timisoareana in buletin, motan gasit in Parcul Cetatii acuma vreo patru toamne, aproape mort.. Am aflat de curand ca e defapt rasa norvegiana de padure, cam protejata prin lege si pe cale de dispartie.. te miri..
Am observat la tara cand eram copil si staream noaptea afara sa-nvat linistea, ca unii caini din vecini au ceva din vocea stapanului in latratura lor. discutabil intr-adevar, da in alt context bla bla.
Da` n-am sa fiu patetica sa explic cum poate fi un motan deprimat, cu mutra de nebun pierduta cu orele intr-un punct fix. sau cat de fericit e incercand sa imite un zambet de copil tamp cand ii zici ca-l iubesti. sau cat sunt de norocoasa eu ca mi-am gasit in viata asta si sufletul pereche uman si animal ;)) hehe..

Anyways, el e Timi.