Un dernier verre

Mereu am avut in cap ideea de circularitate a anului. Intai ianuarie e varful, pentru ca cercul meu are varf, e ora 12 fix. iar din februarie pana in mai alunec parca, prin dreapra, pana la ora 4 jumate. iar partea de vara a cercului seamana cu un hamac in care ma legan incet.. vara mea e lunga.. de la 7 imi urc toamna si ii grea si inceata.. craciunul dureaza de la ora 11.. iar acum ii din nou ianuarie si alunec. timpul alearga spre tine, iar aici, in Anglia, copacii infloresc in luna martie si totul o sa-mi fie alb si roz si-o sa-ti prind si tie flori in par..

Timpul, doamne, cat am mai plans pe umarul lui.. ca parca niciodata nu l-am avut in de ajuns si cateodata a fost nesfarsit, si nicium nu-i bine.. Dar acum alunec spre noi si nici nu mai inteleg exact daca timpul exista sau nu, daca ma apasa sau zbor.

Si in acum`ul asta de acum prezentul e atat de prezent; dar pe toate filosofiile care spun ca acum`ul nu exista, pentru ca deja e trecut sau inca n-a inceput, le vom combate si nega; atunci.

Prezentul nostru o sa fie continuu.