Ma trezesc in fiecare dimineata cu nevoia de soare. Lumea e mai frumoasa cand e soare, oamenii isi incrunta fata de la lumina si pentru cativa pasi uita ca sunt suparati, sau uit eu, si totul e mai frumos. Mi-e clar declarat ca-n viata mea tragediile (?) s-au petrecut doar iarna si ca soarele mereu mi-a vegheat frumosul.
O ruda prin alianta de la tatal meu vitreg, o copilita de varsta mea, care trebuia sa aiba aceleasi probleme existentiale legate de numarul de raze pe minut baute in prima cafea dimineata, va avea de la urmatoarea operatie doar un picior. si e suspecta de cancer, nu stiu de care, n-am putut sa intreb, am ramas absolut incoerenta.
Copila e din alt oras dar a fost internata la Sibiu si mama a avut grija de ea, cu gandul la fata ei plecata de nebuna prin lume. Saptamana trecuta mi-a zis ca o sa se faca bine, ca o sa fie sanatoasa si acum imi zice ca or sa-i taie un picior si ca e suspecta de cancer.
Si cum cacat sa mai suport oameni care au curajul sa-mi vorbeasca despre dumnezeu ??? dumnezeul cel bun si atotputernic, care ne iubeste pe toti la fel si nelimitat, care o murit pt nemurirea noastra, cum cacat sa mai pot sa mai aud cuvatul asta ???
Pentru toti cei care mai credeti in iluzii, dumnezeu e inventia unor oameni fricosi si neputinciosi, credeti intr-o iluzie, intr-o miniciuna idioata !!!
pentru o clipa ne imaginam ca-s eu in locul ei.
ce cacat de "pacate" am de platit la dumnezeu ca sa merit asa ceva ??? am aproape douazeci de ani si-n viata mea n-am facut rau intentioanat, am facut greseli din inocenta si din necunoastere, din impulsivitate sau din prostia varstei. am avut o viata perfect normala, n-am dat in cap, n-am furat, la dracu-n ea de treaba, am facut totul ca orice tanar de douazeci de ani, in spirit rebel si in dorinta de gasire a unor raspunsuri care mi se cuveneau.
si maine cad de pe bicicleta si-mi fracturez piciorul. si niste doctori incompetenti n-or invatat cum cacat sa tarteze (?) un cacat de fractura si peste jumate de an nu mai am un picior. si ma mai si suspecteaza de cancer, cacat in el de cancer !! DE CE ?? ca nu-i convine lui dumnezeu ca plec prin lume, ca-mi place sa umblu si sa caut, ca nu-i plac picioarele mele si-o zis, hai ca amandoua is dizgratioase, ii tai unul si fac uratul mai suportabil...
cine o sa citeasca vreodata cacatul asta ce l-am scris si-o sa indrazneasca sa pronunte cuvantul ala de cacat dumnezeu in fata mea, jur ca-i rup un picior si-l bat cu el pana ii vine mintea inapoi in capul ala imbuibat in cacat.
Imi zice si mie cineva de ce cacat vrea dumenezeu ca fata asta de douazeci de ani sa nu mai poata sa alerge niciodata ?
Modern Bedroom
Acum 7 luni
9 vorbe:
Eu nu "te pup si chiar mai mult" ( scuze dar nu puteam sa ma abtin, comentariul ala e absolut hilar), asa ca iti pot zice ca prima parte a post-ului tau e absolut ipocrita. Cum cu raze care te fac sa uiti? Cu lumea care pare mai frumoasa? Poate imi place mai mult de Kolby decat de Nichita Stanescu ( desi am vaga impresie ca nu-i chiar asa ), si nu inteleg eu "aspectele fundamentale ale vietii, lirismul si frumusetea contopirii dintre doua suflete..." Si acum chiar sa dai vina pe divinate pentru orice "nasol" care se intampla, asta e deja oarecum prea mult... Poate are si el, Dumnezeu, alte treburi, e mai ocupat cu incalzirea globala, cu scutul anti-racheta, poate cu victimele din Haiti, habar n-am... Cred ca oricum, nu sunt eu patruns de profunzimea articolului, un grobian lipsit de sentiment...
introducerea am scris-o ca sa accentuez preocuparile mele puerile din viata de zi cu zi, comparativ cu ale unei fete de varsta noastra care n-o sa mai poata sa mearga nicodata, te rog sa-ti amintesti de ea cand te duci la fotbal sau la baschet ok ?
n-are rost sa te porti ca un un grobian lipsit de sentiment, de la tine citire, ca nu ma impresioneaza si nici nu ma lasa fara replica, pe Stephen Hawking daca te mint hahaha.
si alex da, ma pupa si chiar mai mult de atat :)
platim polite pentru cei care au gresit de langa noi.platim niste polite de tot cacatul.
daca analizezi, stiinta e mai de cacat.vreau sa pun boala ei pe seama chimiei, macar sa pot injura ceva palpabil nu unui prieten invizibil si inexistent...
multumesc, ma inclin! pentru ca un pupat nu se rezuma la a+b pentru toata lumea. am vrut sa vad daca ai ceva de zis cand am vazut ca te strofoci sa te prinzi de bancul din postarea trecuta si nu'ti iese... m'am lamurit, sa avem pardon! :)
in alta ordine de idei ciudat mod de a percepe "hilaritatea", te rog sa ma scuzi dac'am deranjat! nu suntem chiar toti mediocri... :)
In primul rand, imi cer voie sa intru, ma descalt frumos si am sa ii spun 'Who'.
Un copil devenea din ce in ce mai violent si mai avid de putere. Dadea pumni in stanga si dreapta, apela si la picioare ca erau mai aproape de rotulele celorlalti copii care indrazneau sa ii submineze autoritatea si lua pedepsele ca pe niste simple 'cartonase rosii'.
Un plan : copilul fura atelele unei fetite care are piciorul scarntit, aceasta se dezechilibreaza, cade cu toata greutatea pepiciorul bolnav si si-l fractureaza. Mai departe..poti sa introduci in scena aparitia unui cancer..
Alt plan : copilul aluneca si se loveste la picior. Merge in vizita la niste veri si face cunostinta cu un tanar de 20 de ani in scaun de rotile. E impresionat de vointa lui de a trai independent, chiar si in acele conditii. Daca pedepsele nu i-au atras atentia cu nimic (ba chiar l-au indarjit si mai tare), drama de viata al acestu tanar ii trezeste compasiune in suflet. A doua zi nu ii fura atelele acelei fetite.
Completare la primul plan: fiecare cu Who-ul lui.
Completare la celalalt plan : toti facem parte dintr-un singur Who si impreuna contribuim la echilibrul universului.
Who's who?
Un om se plimba pe o plaja. Privin in urma lui, in loc sa vada urma unei singure pereche de pasi, zareste doua. Se uita in dreapta si il vede pe Who.
In clipa imediat urmatoare, incepe futuna si intoarce iar privirea in urma. De data aceasta zari doar o pereche de pasi.
..se trezi de somn si intreba cu voce tare: ' Who, De ce m-ai parasit la greu ?'
Si in tample ii rasuna:
'Nu vezi ca te duceam in brate?..te lovise fugerul si iti erau plumb picioarele'
Poate ca unele intrebari ne depasesc..dar atunci de ce nu acceptam ca ne depaseste si raspunsul?
Who is who, draga mea?
Revolta din dispret sau din incapacitatea de a patrunde si intelege Misterul?
to el_zorab . pentru ca viata m-a iubit prea mult si-am fost doar spectator la tragicul ei am ajuns sa cred ca defapt totul depinde de mine. stii tu, eu pot sa fac orice, sunt capabila de orice, totul depinde de mine. i can rule the world.
si acum privesc tragicul de departe. dar din gand in gand am realizat ca eu nu stiu cum sa reactionez in asemenea situatii ! ca nu mai tine de puterea mea sa aleg a fi sanatoasa sau nu ( cancer osos, ala era ) la fel cum am acum puterea de alege ce sa fac maine sau in ce tara sa plec. si mai ales... de ce nu pot ??
in niciun caz din cauza lui dumnezeu. nu vreau sa cred ca acelasi dumnezeu mi-a dat mie numai motive de zambete si fetei respective suferinta si vise destramate.
de aceea nu cred. nu pot sa cred asa o nedreptate.
mi-am amintit cu oarecare induiosare ce mi-a scris profa de romana in albumul de sfarsit de liceu .. "sper ca-n drumul tau sa adancesti Misterului.." pe vremea aia il citeam pe Blaga si aveam pretentia sa-l inteleg. n-a trecut mult timp de atunci, dar ceva s-a schimbat.
de aceea raspunsul sa fie revolta din dispret, dispret fata de legile vietii pe care nu le pot controla si de incapacitatea-mi de a patrunde si intelege Misterul, doar daca Misterul se reduce la dumnezeu. desi nu cred..
Nu trebuie sa crezi. Trebuie doar sa accepti ca nu tine de tine. Nu poate fi controlat de tine.
Nu e rolul tau sa salvezi lumea toata. Rolul tau insa poate fi sa iubesti lumea toata.
Daca Who exista, e rolul lui sa dea un sens Misterului. Nu noi ne-am dat viata ca sa ajungem sa pretindem orice, in fond. Putem pretinde de la noi, atat.
Doare, corect. Ai tot dreptul sa te doara neputinta. Sau poti gasi puterea sa te detasezi. Nu te ajuta cu nimic sa te revolti. Nu-ti mai pierde energia cu asa ceva. Mai bine concentreaza-ti energia pe alta latura a existentei unui om bolnav (ca sa se simta intreg, asa cum ramane in fond)..si ai sa vezi atunci ca nu vei mai avea de ce sa plangi.
La toti ne e greu..uneori, cand unui copil ii furam inghetata, pentru el este o adevarata tragedie. Cum poti sa ii explici ca se poate si mai rau?
Mereu se poate mai rau..
Tuturor schimbarile ne aduc dificultati si melancolia a ceea ce a fost. Dar nu suntem facuti sa stam in loc. Suntem facuti sa inaintam mereu, indiferent cum se schimba coordonatele sistemului nostru de viata.
Degeaba ne revoltam..la fel ca si copilul care degeaba se revolta atunci cand ii tai din portia de dulciuri pt ca ii devin dintii sensibili in timp..de ce nu am fi si noi copiii cuiva, incapabili sa intelegem 'de ce'..si atatIn fond..nu singuri ne dam dreptul la viata. Intotdeauna ceva ne depaseste. Si acest lucru e cel mai greu de acceptat.
Tu spui ca acum ai fericirea de a hoinari prin tinerete in viata..foarte bine. Insa maine se poate schimab totul. Asta te inspaimanta de fapt. Ca nu poti controla 'accidentele din vene'.
Pe cat poate fi de frumos sa alerge, va fi la fel de frumos (sau poate si mai frumos) sa descopere un alt al 7-lea simt, in urma pierderii piciorului .. pt ca nimic nu se pierde, draga mea..totul se transforma. Si totul tinde spre echilibru. Te invata natura!
trebuie doar sa vrei sa vezi.
O zi senina iti urez, draga mea. Totul va fi bine atunci cand asta ceri vietii. Sa fie bine..
Iti inteleg supararea. Trebuie, insa, si tu sa intelegi ca lumea nu e numai o chestie full of good stuff. La sfarsitul vietii fiecare om va avea in acceasi cantitate ( ca toata lumea ) momentele rele si momentele bune. De fapt, de pinde de fiecare cum priveste lucrurile. Poate unul e urmarit de greutati, dar el mereu le infrunta cu un zambet pe buze. Asta inseamna ca e fericit, nu? Si totusi nu poti zice ca nu au fost momente grele ( a stiut cum sa se descurce ). Daca vezi partea "neagra" a intamplatrilor, atunci nu ai cum sa le depasesti si astfle iti faci rau singura, doar pentru ca nu vezi verdele ( nu imi place albul ) din spatele acetei negreli.
Si eu am un handicap, acesta este din nastere dat de El, sau de asistenta medicala, prin intermediul Lui. Si stii ceva? Ii sunt datoare. Daca nu m-as fii nascut asa si nu as stii prin ce trece un astfel de om, probabil mi-as bate joc de ei si as fii o infumurata imputita ( nu stii ce imi rezerva destinul ) . Poate as fii fost o persoana pe care acum o urasc, sau cel putin de care mi-e mila ( din cauza caracterului ei ). Uite asa stiu ca El m-a facut cum sunt cu un anumit scop. Sigur, niciun baiat nu o sa ma vrea ( poate exagerez ca ezista cazuri mult mai rele ca ale mele ) si nu o sa trec prin suferinta cand nu ma suna o zi sau nu imi da bip la fix!!!!!!!! Ii sunt asa de recunoscatoare!!!!!! Si nu sunt sarcastica:).
Prietena ta trece printr-un moment greu al vietii, dar daca stie cum sa il confrunte si daca vor fii doar zambete in jurul ei, ea va fii fericita, nu va conta ca ii lipseste ceva corpului, bine ca nu ii lipseste ceva sufletului.
Nu renunta la El. Mai da-I o sansa si incearca sa Il intelegi. Orice se intampla are un rost, un motiv. Incearca sa observi aceste lucruri si Ii vei zambi.
Oricum poti sa ma alergi cu un picior in mana cat vei vrea, pentru ca probabil eu o sa incep sa rad, pentru ca asa imi sta in caracter.
Trimiteți un comentariu