De ce cauti frunza "perfecta"? De ce forma ei trebuie sa aiba dimensiuni exacte, de ce te legi de axe matematice, de culori uniforme, de nuante imbinate perfect ?
Ce cauti defapt? Ce cauti si ce nu gasesti, de ce anume fugi cand o frunza oarecare scrasneste din dinti sub apasarea bocancilor tai?
Eu as alege orice funza. Acum eu as alege orice funza. Si i-as da drumul inapoi sa-si continuie destinul de frunza.
Care-i diferenta dintre o frunza perfecta si una oarecare? Si cine alege forma frunzei, cine-i spune cum sa creasca? sau unde sa cada sa o gasesti tu si sa-i judeci perfectiunea?
- as cara acasa un sac de frunze indesate aiurea, adunate haotic, ar fi toate frunzele mele, decorul meu, toamna mea, parcul meu. -
Imi place Edward Munch. E norvegian. E expresionist.
L-as putea iubi fara a stii altceva despre el decat culoarea.
I-as putea iubi atingerea pensulelor pe panza perfect intinsa asa cum i-as iubi atingerea degetelor reci pe pielea mea inrosita.
L-as putea iubi in tacere, privindu-i picturile imprimate pe-o foaie velina, l-as putea iubi fara sa merg la Oslo, m-as increde in pixeli si tusuri de imprimanta. cred ca il iubesc.
0 vorbe:
Trimiteți un comentariu