we`re not ok.

ma chinui. pe bune. si chinul creste direct proportional cu numarul de semnale dinspre exterior, dinspre toamna.
acum sunt ok. mimez un urban mood anti-depresie, din raposata primavara, dar imi dau seama de mincina.
si apoi n-ai fi vrut sa ma cunosti ieri, si alaltaieri, cand zgariam asfaltul cu unghiile proaspat date cu oja.
inca ma chinui, dar sunt ok.

ah, stiu, sunt in a doispea si-ar trebui sa ma reprofilez. adica sa nu mai fiu copilul verii, cu visele-n geanta hippie si iubirea-n mana stanga. trebuie sa studiez, dragule, studiu, teme, carti, harti, caiete cu foie velina, teste de oral, pixuri colorate, ingrosari, sublinieri, manuale scumpe, kkt, iubire. aaaa nu, iubire mai putin, studiul are prioritate !
nu zau?

insa toamna a ucis si ultimul zambet de copil, a intristat o poezie si ne-a luat speranta unei primaveri. toamna asta nebuna si nepasatoare ne-a luat copila poezie si a imbracat-o in negru.
i-a pus esarfa galbena la spalat si se plange ca nu mai are detergent automat. toamna mincinoasa !

si-apoi prea si-a rastignit ochii-i verzi spre mine in dimineti britanice. cum as putea sa ma gandesc pe sarite la el, intre teme si drumuri cu autobuzul, intre tigari si pastile? ar fi imoral, fata de sufletu-mi proaspat indragostit. eh, e vina scolii ca a inceput inainte sa-mi consum imaginatia si planurile haotice de viitor, inainte sa-l iubesc in culori hippie, inainte sa-i adrom in brate. e vina scoalii c-a adus in carca toamna si ne-a ingenunchiat pe toti, cand asfaltul e prea ud si ne dor genunchii.

de aia plangem, ne dor genunchii !