Poveste - melancolie

"Sa fi prunc si sa masori lumea cu genele. Mama te imbratiseaza si iti zice "Roro bebe mic, te iubesc cat cuprinzi cerul si pamantul cu privirea ! cat luna si stelele noaptea, cat toate razele de soare ce-au incalzit vreodata pamantul .."

Sa cresti zambind spre soare !

Aveam niste carti "Anotimpurile" din care mama imi dadea sa citesc in fiecare zi si sa invat cate o poezie cat timp ea era plecata la servici. cand venea acasa eram atat de bucuroasa sa-i recit ! ea ma corecta din memorie, imi spunea sa nu ma grabesc, sa respect punctuatia, sa simt poezia ! doamne, cat de frumos recita mama !

asa am crescut, memorandu-i glasul care se mula perfect pe fiecare vers. asa m-am indragostit de volumul Vara..

Parca parintii te iubesc mai mult cand esti mic..dar nu e vina lor. La copii mari, probleme mari. Ce-as vrea sa nu fi fumat niciodata..sa nu ma fi prins mama niciodata cu tigari.. De atatea ori m-a rugat sa le las, aveam 16 ani, de ce sa fumezi la 16 ani ?
de ce sa fumezi la 20... fumezi degeaba...

Dar mama iarta si uita..si numa inima ei stie cate o suferit sa-si creasca pruncii mari. cate o fi indurat cu inima curata si zambetul pe buze... timpul le sterge pe toate..

Si eu cu cata seninatate am chinuit-o.. si ziceam ca ea e cea nedreapta, cea rea...

Cat de mult imi doresc sa nu fi crescut .. sa fi ramas Roro bebe mic, si mama sa fi ramas tanara, sa fi trait o vesnicie privind-o ...
Sunt atat de lucida si doare extraordinar de tare. dar chiar cu pretul tristetii...mi-as dori sa raman asa. asa n-as mai indrazni s-o supar vreodata pe mama..
Dar si eu uit."

Eu cred c-a obosit padurea
Caci ziua-ntreag-a tot cantat
Si tace-acum gandind aiurea...
Sub dealuri amurgeste zarea,
Se-ntuneca prin vai cararea
Si-i umbra peste sat... Pastel - G Cosbuc ..

http://www.youtube.com/watch?v=fQyWdiKzgmQ&feature=related ........