Poveste

"..si cat de departe am incercat sa privesc!! si acum nu reusesc decat sa-mi turtesc nasul de geamul camerei... si sa privesc nopti la rand invers, pitita pe pervaz, sperand sa prind franturi de amintiri cu tine in camera mea cu pereti colorati...

si ce-mi mai doream sa zbor..sa-mi creasca ochi albastri si zambet rosu ! sa-mi leg sfoara mea de zmeu de geamul tau si de fiecare data cand ti-era dor de mine sa ma aduci usor in jos..sa-ti infasori pe degete firul auriu al pretiosului meu zbor..sa ma aduci pana in dreptul geamului si sa-mi atingi aripile din hartie glasata.. sa-mi simti zvacnirea si sa-ti fie teama sa ma iei in brate sa nu ma destrami...
cu ghemul de aur fara de sfarsit sa-ti fi cumparat dragostea in fiecare zi.....sa te fi imbogatit de mine...
sa ma fi lasat sa zbor si sa ma fi primit inapoi..

nu stiu de unde invatasem zborul asta ciudat, atat de diferit...zborul fara de scop, in care imi placea sa privesc si sa-mi inteleg vantul.
sa-mi aud ecoul lacrimilor si zambetelor cum se intorce inapoi din ceruri fara de sfarsit...
si setea de necunoscut !!
loveam cu genele norii si ii risipeam.....mi-era mereu soare !
din soare imi faceam sfoara..din lumina, din culoare, din caldura....
ca sa ma pot intoarce la tine in fiecare zi...sa fi tot mai bogat..sa-mi intelegi zborul..

iar acum...de fiecare data cand am mai incercat sa zbor vantul mi-a umplut ochii de lacrimi.
nimeni nu ma mai legase de gemul lui..nimeni n-a mai stiu de atunci ca-mi creste un fir de aur dintre aripi, prelungire a Ideii...

a Ideii de zbor. de incercare. de cunoastere. a Ideii de iubire.

daca a fost vina mea...ca n-am impletit bine firul, ca n-am ales cele mai colorate raze de soare, cele mai fierbinti... sau poate tu nu m-ai innodat cu aceeasi grija..

cand mi-ai dat drumul am zburat dar m-am pierdut. am batat din aripi in dreptul altor geamuri ce-au ramas mereu inchise.
cum sa prinzi un zmeu fara ata? cum sa il inalti si cum sa il cobori cand nu ai cum sa-l prinzi ?

si intr-o noapte am razbit sa ajung undeva acasa. mi-am starns genunchii la piept si m-am invelit in aripi. ce a mai ramas din ele.... mi s-a scurs culoarea prin picurii de ploaie pentru ca n-am mai imprastiat norii tristetii.. niste sori ocazionali au inceract sa ma usuce dar s-a intamplat prea brusc..m-au uscat prea repede si mi-au ars hartia..

si-am ramas asa, ca o nebuna cu parul valvoi si machiajul negru intins haotic pe pleoape, care se leagana si-si musca buzele... doar ochii imi sticlesc..

acum stau pe pervaz si pandesc... stau pe pervazul camerei mele si mi-e frica sa intru.. mi-e atat de frica de viata mea..

lacrima de dor / stropi de margarit "