Ti-am zis oare?

Ti-am zis oare?
Pe coperta "Scrisorilor imaginare" ale lui Octavian Paler pare a fi imortalizata marea, dinspre 2 mai spre vama veche. cu faleza ei inalta si plaja ingusta si plina de scoici putrezite si straturi de alge si miros de melci si brize gretoase. Cand mergi descult pe acolo poate oricand veni un val imens si n-ai cum sa scapi. poti fi amestecat cu alge care-ti intra in gura si automat le inghiti si poti chiar innota printre calutii de mare carnivori. poti inghitii multa apa sarata, pana ti se umple stomacul si te pisca nasul. poti sa fi izbit de bolovanii imensi si alunecosi. si poti fi zgariat de scoicile fierbinti sau de cochiliile de melci.
pe drumul din 2 mai in vama veche exista o singura scara din pietre care urca faleza. daca mergi pe plaja descult poate oricand veni un val imens si n-ai cum sa scapi. poti fi amestecat cu alge care-ti intra in gura si automat le inghiti ....

Jocul - Octavian Paler

Mai am o scoica si cateva pietre,
cum sa cladesc din ele o mare
si-un tarm unde sa stau pe nisip
si cum sa ma conving ca am fost pe un asemena tarm
urmarind fericit o pasare
care acum nu ma mai lasa sa dorm?
O scoica si cateva pietre
si un nume ciudat
pe care nu-l intelege nimeni
si speranta mea de-a ajunge
sa nu-l mai inteleg nici eu intr-o zi.
Sarbatoarea s-a terminat,
imi astept pedeapsa langa tribunele goale,
dar eu am vazut arzand la amiaza un nor
si-am auzit cantecul care ingenunchia caii salbateci,
iti spun, tarmul acela nu-i simpla poveste,
eu am vazut norul si i-am ascultat cantecul
si inainte de a ma invinge
soarele m-a facut fericit.

mama lui de blog. nu-mi place cum arata, da` o durat mult pana si-o dat seama copila poezie ce sa-i faca. puteti comenta de amu. nush de ce, da` mi lene sa-l fac iara la fel. intr-o buna zi.. nah pace >:D<

incotro?

cica marile revelatii cer contexte speciale.
dar nu-i nimic special in asta lunga seara de octombrie in care am aflat cat de usor poti spune te iubesc. si-am sa ma opresc o clipa din scris ca sa rad. si apoi sa raman cu un zambet tamp pe chip, ce sper sa mi se imprime macar o vesnicie, "in numele tuturor calculatoarelor", vorba poetului chirila.
fumez pe geam si butonez aiurea prin telefon din totdeauna parca. si pentru ca am terminat de citit inboxul si m-am plicitsit de sudoku, am intrat la mesajele-sablon, folder caruia nu i-am dat importanta niciodata. si printre mesaje gen "sedinta s-a anulat" si "intarziu, ne vedem la" - de parca am fi o tara de afaceristi mereu grabiti - am dat de "si eu te iubesc".
"cacat", "ce patetic", "cristoase" si alte exclamatii n-au fost de ajung, am aruncat tigara si-am multumit firmei nokia ca mi-a usurat munca.
asa ca dragule, data viitoare cand imi trimiti mesaje amoroase si EU o sa fiu intr-o sedinta, o sa-mi fie asa de usor sa-ti raspund, gratie acestui mesaj!
ce lupta extraordinara impotriva secolului vitezei!
doamne, am trait s-o vad, ba nu, s-o citesc si pe asta. incotro? ce mai inseamna atunci "te iubesc"ul asta? o fi la fel ca "ne vedem la 5"? hai ca iar m-am intristat si cred ca acum am un motiv in plus sa ma las de fumat.
cat despre iubire... poetul chirila vorbeste mai frumos decat mine. socul insa l-am simtit si eu.

vama veche - fericire

nu stiu.

I
"Exista oameni fara nicio vocatie deosebita, care stiu sa pretuiasca si sa admire. Acest simplu fapt ii salveaza de la mediocritate."

i-am cerut iertare lui Baudelaire.. maine am sa duc cartea lui Paler inapoi la biblioteca ( 3dec )

De ce cauti frunza "perfecta"? De ce forma ei trebuie sa aiba dimensiuni exacte, de ce te legi de axe matematice, de culori uniforme, de nuante imbinate perfect ?

Ce cauti defapt? Ce cauti si ce nu gasesti, de ce anume fugi cand o frunza oarecare scrasneste din dinti sub apasarea bocancilor tai?

Eu as alege orice funza. Acum eu as alege orice funza. Si i-as da drumul inapoi sa-si continuie destinul de frunza.

Care-i diferenta dintre o frunza perfecta si una oarecare? Si cine alege forma frunzei, cine-i spune cum sa creasca? sau unde sa cada sa o gasesti tu si sa-i judeci perfectiunea?

- as cara acasa un sac de frunze indesate aiurea, adunate haotic, ar fi toate frunzele mele, decorul meu, toamna mea, parcul meu. -

Imi place Edward Munch. E norvegian. E expresionist.

L-as putea iubi fara a stii altceva despre el decat culoarea.

I-as putea iubi atingerea pensulelor pe panza perfect intinsa asa cum i-as iubi atingerea degetelor reci pe pielea mea inrosita.

L-as putea iubi in tacere, privindu-i picturile imprimate pe-o foaie velina, l-as putea iubi fara sa merg la Oslo, m-as increde in pixeli si tusuri de imprimanta. cred ca il iubesc.

"Toamna cu luna

cand porti peste pulover o niciodata captusita cu totdeauna

cand stii ca ai mai iubit si ai sa mai iubesti

printre taxiuri nefiresti."

am sa intreb copila poezie cine-i autorul. poate e Cartarescu, nu-mi amintesc. cred c-am fost prea prinsa-n magia canii cu lapte si scortisoara din dupa-amiaza nebuniei de septembrie. asa-i cand descoperi incaperi rupte din sufletul unui pictor expresionist, carciumi gata sa fie iubite in versuri libere. uiti detaliile cand atingi intregul.

daca ma-ntrebi cum sunt am sa-ti zambesc. cum numai uneori reusesc, fara sa ma stramb, fara buze crapate, fara clipiri insistente din gene. si tu ai sa-ntelegi ca-s bine, ca-mi incalzesc in fiecare zi sufletul la soare, in pauza mare, cu doua tigari fumate cu mana dreapta. am sa-ti desenez Parcul Cetatii si copacii lui hippioti, am sa-ti desenez cofetaria de langa, am sa-ti desenez multi covrigei si tu o sa mi cumperi. am sa-ti zic ca mi-e frica de controlori si tu ai sa-mi cumperi un bilet. si-ai sa-mi mai cumperi unul, sa am si pentru maine. am sa-ti zic ca mi-e frica sa merg singura cu autobuzul. atunci ai sa taci. si-ai sa vii cu mine. am sa-ti zambesc. cum numai uneori reusesc, fara sa ma stramb, fara buze crapate, fara clipiri insistente din gene.

daca ma-ntrebi ce-i in capul meu am sa zambesc. dar am sa ma stramb. am sa-ti enumar, cu si'urile de rigoare, si cafea, si Stigma, si Verso, si ochi verzi, si Sisif, si toamna, si pixul verde, si Coca cola, si flori, si ochi, si buze, si morminte, si expresionism, si bocanci, si bac, si saruturi, si mov, si dragoste, si hormoni, si excitatie, si dureri de spate, si bere, si covrigei, si tone de bilete, si taxiuri, si pulovere, si ochi negrii, si ochi de tigan.

si daca n-ai sa ma intrebi eu tot am sa-ti zic.

we`re not ok.

ma chinui. pe bune. si chinul creste direct proportional cu numarul de semnale dinspre exterior, dinspre toamna.
acum sunt ok. mimez un urban mood anti-depresie, din raposata primavara, dar imi dau seama de mincina.
si apoi n-ai fi vrut sa ma cunosti ieri, si alaltaieri, cand zgariam asfaltul cu unghiile proaspat date cu oja.
inca ma chinui, dar sunt ok.

ah, stiu, sunt in a doispea si-ar trebui sa ma reprofilez. adica sa nu mai fiu copilul verii, cu visele-n geanta hippie si iubirea-n mana stanga. trebuie sa studiez, dragule, studiu, teme, carti, harti, caiete cu foie velina, teste de oral, pixuri colorate, ingrosari, sublinieri, manuale scumpe, kkt, iubire. aaaa nu, iubire mai putin, studiul are prioritate !
nu zau?

insa toamna a ucis si ultimul zambet de copil, a intristat o poezie si ne-a luat speranta unei primaveri. toamna asta nebuna si nepasatoare ne-a luat copila poezie si a imbracat-o in negru.
i-a pus esarfa galbena la spalat si se plange ca nu mai are detergent automat. toamna mincinoasa !

si-apoi prea si-a rastignit ochii-i verzi spre mine in dimineti britanice. cum as putea sa ma gandesc pe sarite la el, intre teme si drumuri cu autobuzul, intre tigari si pastile? ar fi imoral, fata de sufletu-mi proaspat indragostit. eh, e vina scolii ca a inceput inainte sa-mi consum imaginatia si planurile haotice de viitor, inainte sa-l iubesc in culori hippie, inainte sa-i adrom in brate. e vina scoalii c-a adus in carca toamna si ne-a ingenunchiat pe toti, cand asfaltul e prea ud si ne dor genunchii.

de aia plangem, ne dor genunchii !

uneori n-ai gust de nimic. ai doar gustul salivei. si atat. esti doar tu si saliva din gura ta.

U2 - October
http://www.youtube.com/watch?v=590ljQM08H0

the summer we had

I

imi place un film pe care inca nu l-am vazut. in seara asta l-am descoperit si mi se pare o comoara ciudata. l-am ascuns intr-un folder nou. "cafeaua nu-i cafea adevarata daca nu lasa zat in cana - octombrie". nici macar nu m-am uitat peste el. dar incet incet, se tansforma in filmul meu preferat.
am zis c-o sa fac o retraspectiva a verii lui 2008. dar e prea periculos. risc acupunctura spirituala, sub pretextul a trei cani transparente de cafea pe zi.

e iarasi frig, nebunule.

II
Decor:
soare, asfalt umed, negru-sclipitor

o duminica din octombrie ( noiembrie ar fi prea profund si trist )

ora 11 jumate
frunze in culori hippie

frig-amagitor

o banca rosie-zgariata cu cheia.

Personaje:

Rosu Mincinos

ochi de ciocolata

par castaniu-lung-desfacut, cu firul gros

statura hotarata, sani fermi, glezne umblate

unghii negre, cu oja roasa, neingrijite

esarfa magica-mov-rosu-verde-lunga-lata-inciucurata

blugi albastii, rosi jos si murdari de noroi.

pulover cum-vrei-tu-larg-lung-de lana-musai cu verde

margele verzi-groase. cu bile mari si galbene, puse la hazard de alt om cu unghile murdare.
Ceva Violet

plete pan` la umeri. castaniu-inchis. ondulat

ochi verzi-stersi. cu sprancene groase

fata patrata, fara tentaiva de cap patrat, trasaturi masculine

blugi negrii, bocanci in stil clasic, murdari de acelasi noroi

geaca neagra-cu fermoar, cu umeri proeminenti, cu nasturi rotunzi-auriu-sters

pulover negru-subtire-simplu

bratari de ate la mana. verde-mov-maro-verzui-alb-murdar

tatauj cu cheia sol la incheietura mainii stangi.

[ stiu ca ai curaj. mie mi-a fost frica de mai mult. de tasta delete sau de stiloul rosu. nu conta, gaseam mai mult cautand in amintire. dar ti-i incredintez tie. eu nu vreau sa le deformez visele. insa cheia sol e cheia. ]

III
Failure is the only way to learn till you`ve come undone.
the rest will never find out what they might have been.
Roman Fischer - We`ll never know