absolut intamplator

te-ntreb din trei minute cincizeci in trei minute cincizeci daca vii la o plimbare in parc ?
si tu-mi amani pe maine.

cert e ca maine o sa bata vantul.

maine vom apasa rotita de la bricheta de zeci de ori pe minut enervant de in zadar
si vom face din palme scuturi anti-vant.
vom fuma in graba in statia de autobuz.

azi mi-e gol inbox`ul si folderul spam e empty si toti sunt busy pe mess.

azi i-am citit toate poeziile lui Andrei Ruse. l-am gasit mergand din blog in blog,
ca ce sa fac altceva daca tu nu vrei sa vii la plimbare.


Frown
de Andrei Ruse
2006-05-01


" nu ştiu de ce în ultimul timp
trebuie să mă încrunt ca să fiu real
altfel visez
mi-o ia mintea aiurea în tot felul de oraşe
care poate chiar există
culorile se decolorează treptat
contururile se pierd şi astfel nici nu mai ştiu
urc în tramvai sau într-o adunătură de suflete ?
parcă ar fi iadul
cauciucul acela călcat în mii de feluri
îmi pare smoală
iar oamenii ţipă
( sau vin de la serviciu )
nu mai reuşesc să împart lumea în două
versurile mele devin graffitiuri pe teatrul naţional
titlurile-s rutele scrise sub numărul de la trolee,
ăsta e numărul paginii
sau chiar e 21 ?

femeile poartă cireşe după urechi
şi ghiocei ?

mi-e frică de la atâta încruntare
să nu strivesc ochii şi să orbesc
aşa că mai las capul pe spate uneori
cerul e mereu acelaşi "

http://andreiruse.ro/

cred ca e a mia oara cand o ascult si aceleasi scene imi trec prin minte. drumul dinspre mangalia spre vama cand am facut 19 ani, masa aia de langa usa din RnB la care stateam inghesuiti vreo 10-15 oameni acum trei patru ani, acum doua toamne cand am baut o sticla de jack si una de tequila cu dani si-am supravietuit, ultima zi de artmania 2009, o anume noapte asta vara cand am plecat desculti sa cumparam tigari din statie din vasile aaron, si combina muzicala a mamei, caseta cu Chris Rea si eu dansand intr-o rochita mirosind a cocolino.

love is old love is new ..

love is all love is you ..













Am fost la The Beatles story museum in Liverpool si-o fost asa de frumoooos si de emotionant, parca echivalentul unui concert imposibil de uitat, la care sunt sigura ca am fost prin anii 60, si acum doar mi-am amintit totul :) E magic.
Era prin filme intrebarea asta "Who`s your favorite Beatle ?" Mine is George Harrison..dar in final e intregul fenomen Beatles care nu are comparatie..mda, uite-mi un vis devenit realitate..
aaaa !!
multumesc mult..ca nu m-ati uitat.. ca simt caldura sufletelor voastre chiar de-s doua mii si ceva de km de viata intre noi.. eu in fiecare zi cand merg cu autobuzul am senzatia sunt din ce in ce mai aproape de voi.. >:D<

Vitraliu - Nichita Stanescu

Umbra ta, lovindu-se de ziduri,
iar se sparge-n cioburi colorate.
Oh, de-aceea m-ai zărit în stradă
adunând pierdutele-i pătrate.

Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii,
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă,
verzi, albastre, galbene şi roşii,
încoifate-n creştet cu o sprijă.

Când te vei trezi, lipiţi de geamuri,
arlechini din sticle colorate
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe
soarele, mereu la jumătate.


De-as intelege rostul uratului si-al frigului poate ca degetele-mi inghetate n-ar mai desena in fiecare seara aceleasi autobuze triste si fete incruntate.
Prea frigu-mi din haine imi ramane prins in par si-adorm noaptea cu ochii stransi a somn fortat si-mbratisez intuneric si visez urat. Si nu inteleg de ce niciodata nu reusesc sa-ti vorbesc, ca-mi innebunesc prematur cuvintele si buzele-mi mimeaza dementa frica de a nu te indeparta, ca-s multi oameni in visul meu si te pierzi usor, sau fugi..si nu inteleg de ce niciodata nu apuc sa-ti spun cat ma doare dorul de tine..ca doar am adormit plimbandu-ne pe strada si impartind o tigara si-acum ne-am reintalnit in vis si tu nu vrei sa-mi vorbesti.
Iar ziua..a innebunit lumina de atata gri si-un norisor negru mi s-a prins pe par si ma urmareste si arunca fulgere in linistea mea.
Am citit undeva ca mi-e Marte retrograd.. :((

E incredibila forta de regenerare a sufletului uman. azi mi-s 3 grade cu minus si maine poate 6 cu plus. azi imi ninge peste toate cladirile si strazile mi-s blocate si poate maine o sa alerg in parc cu ploaia imbibata-n amintiri. poate.
ca-n jocurile de cuvinte, certitudinea de azi mi-i incerta maine.
Cat despre ieri, uite, am uitat ce inseamna ieri. nu-mi amintesc nimic, nici cate grade mi-arata termometrul infipt in bratul stang. mercurul meu e rosu inchis de la o vreme iar gradatia s-a sters frecata de puloverele iernii.

Un dernier verre

Mereu am avut in cap ideea de circularitate a anului. Intai ianuarie e varful, pentru ca cercul meu are varf, e ora 12 fix. iar din februarie pana in mai alunec parca, prin dreapra, pana la ora 4 jumate. iar partea de vara a cercului seamana cu un hamac in care ma legan incet.. vara mea e lunga.. de la 7 imi urc toamna si ii grea si inceata.. craciunul dureaza de la ora 11.. iar acum ii din nou ianuarie si alunec. timpul alearga spre tine, iar aici, in Anglia, copacii infloresc in luna martie si totul o sa-mi fie alb si roz si-o sa-ti prind si tie flori in par..

Timpul, doamne, cat am mai plans pe umarul lui.. ca parca niciodata nu l-am avut in de ajuns si cateodata a fost nesfarsit, si nicium nu-i bine.. Dar acum alunec spre noi si nici nu mai inteleg exact daca timpul exista sau nu, daca ma apasa sau zbor.

Si in acum`ul asta de acum prezentul e atat de prezent; dar pe toate filosofiile care spun ca acum`ul nu exista, pentru ca deja e trecut sau inca n-a inceput, le vom combate si nega; atunci.

Prezentul nostru o sa fie continuu.

Amatorul

Scurt metrajul "Amatorul", scris de Gabriel Andronache şi regizat de Marian Crişan, a fost selecţionat la Festivalul de Film de la Dresda care a avut loc între 15 şi 20 aprilie 2008.
Scurt-metrajul "Amatorul" a mai fost selecţionat în competeţiile de marcă de la Milano, Uppsala, Varşovia şi Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) fiind o coproducţie a casei de filme "Rova Film" şi TVR2, bazată pe un scenariu finalist al concursului HBO din 2006. --- surse externa





Aaa ce film frumos ! :)
Damian, baiatul asta, desi pare un fraier nefericit, cred ca e cel mai fericit om din lume ! In timp ce noi suntem injurati pe gratis, el primeste bani. frumos ma..
:)) asa-mi vine sa dau si eu anunt ..

Ahh, Sascha femeie, "Eu sunt o doamna, ce pula mea!"

Timi :x

Nu vreau sa par pitipoanca patetica ( deja am devenit obsedata de ideea de patetism verbal ) revin deci, n-are niciun rost ca oricum el nu poate sa citeasca, da va arat si voua.. :)
Pe el il iubesc cel mai tare in lumea asta dupa mama si sor`mea, uneori poate chiar mai mult, ca acuma, cand mi ingrozitor de dor de el.
El e Timi, Timisoareana in buletin, motan gasit in Parcul Cetatii acuma vreo patru toamne, aproape mort.. Am aflat de curand ca e defapt rasa norvegiana de padure, cam protejata prin lege si pe cale de dispartie.. te miri..
Am observat la tara cand eram copil si staream noaptea afara sa-nvat linistea, ca unii caini din vecini au ceva din vocea stapanului in latratura lor. discutabil intr-adevar, da in alt context bla bla.
Da` n-am sa fiu patetica sa explic cum poate fi un motan deprimat, cu mutra de nebun pierduta cu orele intr-un punct fix. sau cat de fericit e incercand sa imite un zambet de copil tamp cand ii zici ca-l iubesti. sau cat sunt de norocoasa eu ca mi-am gasit in viata asta si sufletul pereche uman si animal ;)) hehe..

Anyways, el e Timi.

Mouth to mouth 2004

Chapter I

"Men can do nothing without the make-belive of a biginning. Even Science, the strict measurer, is obliged to start with a make-belive unit, and must fix on a point in the stars` unceasing jurnery when his sidereal clock shall pretend that time is at Nought. His less accurate grandmother Poetry has always been understood to start in the middle; but on reflection it appears that her proceeding is not verry different from his; since Science, too, reckons backwards as well as forwards, divides his unit into billions, and with his clock-finger at Nought really sets off in medias res, into the middle of things. No retrospect will take us to the true beginning; and whether our prologue be in heaven or on earth, it is but a fraction of that all-presupposing fact with which our story sets out." George Eliot

Asa-mi incepe-o carte cu pagini prea albe si coperti gretos de lucioase. Mereu distrug cartile in timp ce le citesc, gen fingerprints de cafea, mina de creion si alte ganduri. George Eliot o fo femeie.

Chapter II

Timpul nu se masoara in pasi in nisip spalat de valuri sau ridicat in castele de nisip. Dar plaja noastra e atat de circulara iar lumea e o mare sau marea e o lume mare. si toata plaja dimprejur e a noastra si soarele ne rasare si ne apune in mare si-n lume. si totul se invarte. si nu stiu de ce ma gandesc la timp cand orice altceva nu are sfarsit.
Sunt linii de cale ferata ce n-au inceput si nici sfarsit, ci doar trenuri si statii si halte. si panouri mari cu ora de sosire si de plecare. in trenul nostru ne compostam pe rand biletele si stam pe rand in scaunul de la geam. si poate n-om fi singurii calatori dar pe altii nu-i pricep si mi-e degeaba sa incerc cand te am pe tine calator. bon voyage !
Sunt pachete de tigari din care poti fuma o tigara de doua ori. E prima tigara, cea pe care o intorci si-o fumezi ultima. in ea ni se amesteca buzele pe degete, degetele prin par si parul pe buze.
Sunt saptamani care incep vinerea la amiaza si se termina peste ani de zile cand se topeste ultima zapada impreuna.
Timpul nu se masoara in pasi in zapada topita de soare sau ridicata in oameni de zapada...

Cat ni-i ceasul? taci si nu-mi spune, inca te mai rascolesc prin melodii, nu-mi zi ca-i taziu ca nu te mai pot crede.



Pendant que la marée monte
et que chacun refait ses comptes
j'emmène au creux de mon ombre
des poussières de toi
le vent les portera
tout disparaîtra mais
le vent nous portera ..

Ce departe ne e regasirea.. incerc sa amestec ganduri si-mi ametesc cuvintele si-mi reformulez expresiile fetei dar parca e degeaba.
e noapte si e lumina, curge Craciunul rastgnit pe geam in beculete colorate iar undeva afara ploaia redeseneaza asfaltul.
reformulez.
hai sa reformulam linistea. sa descompunem zgomotele. sa nu mai ascultam muzica. sa respiram incet. sa ne aprindem tigara de la lumanarea rosie si sa scrumam in palma.
cat de mult imi lipsesc momentele de liniste, de strans in brate, de insomnie si asternuturi reci.

Cum pot pretinde cate unii a avea rabdare, de a fi atat de prudenti cu sufletele lor incat sa accepte asteptarea? raspunsurile sunt minciuni patetece, stii tu? ascunse in resemnarea trista care lasa riduri in coltul gurii... sau unii se mint si pretind a-si folosi inteligenta aducatoare de echilibru prin ratiune.
asteptarea..ce discomfort .

minciuni patetice, mai patetice chiar decat imaginea mea de acum printr-un ochi strain, care nu pricepe ca noi doi purtam aceeasi camasa de forta si luam aceleasi pastile. si ca, dincolo de toate, impartim acelasi suflet.

mi-ai zis ca te-ai lasat de tigari si ca te-ai hotarat sa dormi mult. dar in mintea mea te vad tot cu ochii pierduti pe pereti, numarand zugraveala cameri goale.
ca mine acum. doar fumul gros ne mai leaga, in momentele cand filmele ni se intersecteaza si ne sclipesc ochii a lacrimi crude, ce nu vor fi sterse de nimeni.
dar daca tu crezi ca e mai bine, atunci vom dormi mult si obrajii ne vor ramane uscati.
vom visa, pe rand, visul tau si visul meu, acelasi in definitiv, dar cu alt decor.
si vom ramane cu visuri, dar fara vise. ca alea dor, mi-ai zis si tu si simt si eu, raman suspendate in golul nesuferit de gol, parca cel mai gol pe care l-am simtit vreodata. visele-mi urla in creieri si umplu aerul cu disperarea singuratatii.

si-or sa refuleze toate in somn, cand o sa ne jucam unul in parul celuilalt, amintindu-ne de ziua in care ne-am nascut in acelasi spital de nebuni si-am locuit o viata la acelasi etaj. dar cat de greu ne-am gasit dupa atatia ani... visurile noastre or sa fie despre regasire, frumoase si pline de lumina si de fum subtire, ce se destrama din zambetele noastre perfecte in aerul pe care il respiram parca cu aceiasi plamani.

mi-e atat de dor de linistea din tine.

Mouchette 1967

Mi se cam incheie anul.. acum 12 luni pline plecam la Baia Mare si ii ziceam mamei ca merg pan` la Blaj cu Misha, la ceva chef. Imi pare rau, mama, sa-mi fie rusine.
cand m-am intors la Sibiu am pus un punct mare si-am dat enter la viata, facandu-mi revelionul imaginar prematur, intr-o imbolnaveala crunta la plamani.
cred ca anul asta am vazut cele mai multe filme, regie proprie, eu actor prinicipal, scenograf, spectator, critic, fan. Ca intotdeaua, viata a fost a mea, a fost asa cum am simtit sau am crezut. totul in viata mea s-a raportat la mine, in cel mai egoist si criticabil mod. Si totul mi se datoreaza si pentru tot imi asum culpa. si ca de obicei, nu accept pareri sau comentarii negative. e problema mea.

Am sa plec la Paris, intr-un an cam asa. nu stiu sigur cum o sa reusesc sau cand, dar stiu de ce.
apropo de galofilia-mi dezvoltata peste noapte - filmul Mouchette 1967. mi-a ramas imaginea sinuciderii ei in minte, cum se rostogoleste din deal si se inneaca in lac. si fapul ca i-au trebuit trei incercari si cauzele determinante. aa e genial si usor de gasit. e complex, m-am uitat peste critici si-am inteles si mai multe, pe youtube are subtitrare in engleza, si miros de fan si suna a greieri de sfarsit de august. un must be seen.
pour la cinematheque francaise, hai ca ne emancipam incet incet.